Foto Press 24
Astăzi este despre curaj și devotament, despre sacrificiu și muncă asiduă, dar și despre vieți salvate și angajamentul nostru față de cetățeni. La 1 decembrie, sărbătorim 161 de ani de la prima atestare documentară a pompierilor argeșeni, un important reper pentru identitatea acestei arme.
Scurt istoric al instituției noastre:
- În 11 noiembrie 1863, o circulară adresată tuturor municipiilor țării, emisă de Ministerul de Interne şi semnată de Mihail Kogălniceanu (prim-ministru şi ministru de interne), recomanda înființarea comenzilor regulate de pompieri, acest lucru însemnând practic militarizarea acestora. Circulara reamintea membrilor consiliilor municipale obligativitatea de ,,a avea şi întreține instrumente pentru apărarea oraşelor de foc”.
- La 31 martie 1864 a fost promulgată Legea Comunelor, care menționa ca fiecare comună să aibă un corp de pompieri bine disciplinați, instruiți la meșteşugul lor, și înarmați.
- Un an mai târziu, George Gaillard primea funcţia de șef al Comenzii de Foc din Piteşti, pe care a deținut-o până în anul 1868, când șeful pompierilor a devenit Tase Petrescu – cetățean român, fost militar în Armata României.
- În februarie 1868 Tase Petrescu este destituit, iar G. Gaillard a revenit în funcția de Şef al Comenzii de Foc, funcție pe o va deține până în anul 1871 când apare Regulamentul asupra Comenzilor de Pompieri Urbani (Decret nr 1779 din 23 septembrie 1871) prin care, conform art. 11, Comandamentul şi direcțiunea serviciului pompierilor fiecărui oraş este încredințată unui ofițer sau sergent major luați din corpul pompierilor oraşului Bucureşti sau laşi.
Drumul spre militarizare al pompierilor argeşeni:
Realitatea este că în acele vremuri tulburi, cu conflicte militare între cele două imperii stăpânitoare, România avea prilejul de a obține independența, fie pe cale diplomatică, fie alegând calea dură a războiului.
Pompierii oraşelor București şi laşi, precum și ai reședințelor de județ, erau organizați și formați ca trupe de artilerie, constituind artileria armatei teritoriale. Ei depindeau direct de Ministerul de Război. Pompierii tuturor oraşelor erau organizați pe divizioane, baterii, semibaterii şi secțiuni, în funcție de importanța oraşului.
Pompierii făceau parte din armata permanentă. Recrutarea acestora se făcea conform legii de recrutare. Pompierii erau trecuți sub autoritatea militară și se bucurau de toate drepturile, totodată, fiind supuşi la îndatoririle cuprinse în legile militare.
Ca urmare a acestei legi, la Piteşti, s-a înființat Secțiunea de Pompieri Piteşti şi pentru prima dată, la comanda unității, a fost numit un ofițer.
La începutul anului 1875, în 8 ianuarie, ministrul de război, trimite o circulară comandanților Diviziilor Teritoriale Militare, referitoare la instrucţia pompierilor din oraşele Galați, Craiova, Ploieşti, Focşani, Brăila, Botoşani, Bacău, Roman, Bârlad, Piteşti, Severin, Buzău şi Giurgiu, prin care explică care a fost scopul trecerii acestora în corpul armatei. În primul rând, spune el, a fost acela de a da orăşenilor mai multe garanții, pompierii fiind soldați, posedând știința pompierului, iar comandanții lor, oameni speciali, înzestrați cu toate cunoştințele ofițerului de artilerie, atât de necesar aceluia căruia i se încredințează conducerea şi întreținerea pompelor, și care e chemat a opera la incendii asupra construcțiilor. Al doilea scop a fost acela de a constitui artileria teritorială. Se urmărea ca pompierii să aibă o bună pregătire militară şi se dorea dotarea acestora cu tunuri într-un timp cât mai scurt.
Între anii 1877-1878 pompieri argeşeni, deveniți militari prin actul din 12 martie 1874, au luptat pe front pentru independența țării.
Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să mulțumim tuturor pompierilor argeșeni pentru sacrificiul și devotamentul lor, pentru nopțile nedormite, pentru lupta lor tăcută, dar și pentru salvarea fiecărei vieți din fața pericolului.
Astăzi, inimile pompierilor argeșeni bat la unison! La mulți ani, eroi în uniformă!
