Marcat de situaţia fiului, profesorul Untaru a încetat din viaţă

Doliu în învăţământul argeşean după ce unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate cadre didactice din judeţ, a trecut la cele veşnice. În vârstă de numai 58 de ani, Iulian Untaru, profesor de limba franceză la Colegiul Naţional „I.C. Brătianu” din Piteşti, a încetat din viaţă la Spitalul Judeţean, unde era internat din cauza unei boli necruţătoare cu care fusese diagnosticat în urmă cu ceva vreme.

Respectat şi preţuit
Născut pe 21 iulie 1959 la Răteşti, Iulian Untaru a absolvit, în 1978, Liceul German din Piteşti, iar în 1984 cursurile Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, secţia germană-franceză, a Universităţii Bucureşti. După absolvire a fost repartizat la diverse şcoli din mediul rural, unde preda franceza sau germana. În 1993 a devenit titular pe postul de profesor de limba franceză la Colegiul „Brătianu” şi a fost şef de catedră în erioada 2006-2009. Apreciat de colegi şi îndrăgit de elevi, profesorul Untaru a făcut dovada pregătirii sale prin faptul că a obţinut numeroase premii cu elevii săi la olimpiadele de limba franceză, fiind şi autor al unor lucrări de specialitate. În semn de preţuire, în 2008 a primit titlul de Fiu al Argeşului şi Muscelului din partea Consiliului Judeţean, precum şi o diplomă de excelenţă de la Guvernul României şi a Ministerul Educaţiei, pentru rezultate deosebite la olimpiadele naţionale. O perioadă a lucrat şi ca inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş. Era căsătorit şi avea un băiat în vârstă de 19 ani, elev la acelaşi colegiu.

Marcat de situaţia fiului
Pe fondul gravelor probleme de sănătate, profesorul Iulian Untaru era foarte de afectat de faptul că fiul său, Mihnea, a fost prins în flagrant poliţişti şi procurori făcând trafic de droguri chiar în poarta colegiului. Ulterior, tânărul licean a fost arestat preventiv, iar cu nici două săptămâni în urmă a fost condamnat la şapte ani şi şase luni de închisoare cu executare în regim de detenţie pentru trafic internaţional de droguri de mare risc, dar decizia judecătorilor nu e definitivă şi a fost deja atacată cu apel. Din câte se pare, condamnarea fiului l-a marcat extrem de puternic pe profesor, ceea ce a dus la agravarea bolii, care în cele din urmă i-a grăbit sfârşitul.

Autorităţile, reacţie târzie
Profesorul Untaru a trecut la cele veşnice purtând în suflet o mare durere, aceea că deşi a făcut tot posibilul să-şi salveze fiul din mrejele dependenţei de stupefiante, nu a primit sprijinul pe care-l aştepta de la autorităţile statului, care deşi sesiuate repetat, au reacţionat târziu la semnalele trase de familia elevului. Potrivit avocatului care-l apără în proces pe Mihnea, tatăl acestuia a sesizat, anul trecut, DIICOT că a găsit în cutia poştală trei plicuri venite din Olanda şi Marea Britanie adresate fiului său. Având suspiciuni legate de conţinut, Iulian Untaru a mers la BCCO Piteşti şi a pus plicurile la dispoziţia anchetatorilor. Ulterior s-a stabilit că în ele erau droguri, iar DIICOT a început să-l monitorizeze pe Mihnea Untaru, inclusiv prin folosirea unui investigator sub acoperire.

Comenzi pe internet
Anchetatorii au stabilit că tânărul comanda în mod repetat droguri de mare risc pe o anumită reţea de internet, în special LSD, ecstasy şi cocaină, totodată oferindu-şi serviciile şi altor tineri din municipiu pentru a le plasa comenzi, dirijându-i să îi alimenteze contul de bitcoin la un aparat de plăţi electronice. „După aceasta, Untaru Mihnea plasează comenzile de regulă pe numele său, care ajung în ţară prin Poşta Română. Drogurile sunt împărţite de către cei care le plătesc, Untaru Mihnea oferindu-le posibilitatea să le vândă, având legături în mediile consumatorilor de droguri din Bucureşti”, se menţionează în rechzitoriul procurorilor.

Întrebări
În acest context, noi considerăm că apar cel puţin trei întrebări: 1. Autorităţile nu au oare nimic să-şi reproşeze faţă de modul în care au evoluat lucrurile? 2. Dacă instituţiile statului ar fi reacţionat şi intervenit la timp, n-ar fi fost posibil ca un tânăr de 18 ani, elev la unul dintre cele mai prestigioase colegii argeşene, să fi fost smuls din anturajul în care a intrat şi viitorul să-i fi putut fi salvat? 3. Dacă autorităţile abilitate s-ar fi mişcat mai repede, nu cumva boala tatălui nu s-ar fi agravat, iar acesta să mai fi trăit? Dumnezeu să-l odihnescă pe profesorul trecut mult prea devreme în nefiinţă!