Baronul de Topoloveni, nemulţumit că ,,ziariştii sunt mai mulţi decât politicienii”!

Astăzi, ca în fiecare ultimă joi din lună, în sala mare a Consiliului Judeţean Argeş a avut loc şedinţa Colegiului Prefectural, întâlnire la care au participat primarii (sau, după caz, reprezentanţii lor) din cele 102 localităţi din judeţ, şefii instituţiilor subordonate ministerelor sau autorităţilor naţionale, ai Prefecturii, CJ, jurnalişti etc.
Pe lângă problemele curente legate de administraţia judeţului, unul dintre cei mai longevivi primari pe funcţie, Gheorghiţă Boţârcă de la Topoloveni, s-a gândit să fie ,,spiritual’’, scoţând câteva vorbe de duh despre jurnaliştii din sală: ,,Nici nu mai are lumea loc de voi! Aţi ajuns să fiţi la şedinţele astea mai mulţi decât noi!’’. Nu vreau să comentez prea mult această elucubraţie, deoarece şedinţele autorităţilor, cele în care se hotărăşte soarta cetăţii şi, implicit, destinul proştilor de contribuabili sunt publice. Adică, poate participa şi Badea Gheorghe, fermier, de la Cuca Măcăii, nu numai Badea Dan de la un ziar online.
Vreau, în schimb, să fac o comparaţie de câteva rânduri între ,,prăpădiţii de ziarişti’’ şi primari a la Gheorghiţă Boţârcă, indivizi care cred că dacă au încălecat o comunitate de mandate întregi, uneori suprimând-o economic şi social, au dreptul să spună şi să facă orice.
1.Prăpădiţii ăştia de jurnalişti sunt contributori net la stat, chiar dacă majoritatea au salarii de mizerie. Lunar, patronii lor le reţin impozitele şi contribuţiile sociale, pe care le virează ulterior la buget. Patronii acestor ziare plătesc şi ei, la rândul lor, impozite de se cocoşează, la care se adaugă multe alte dări sub formă de TVA, taxe la primărie etc. În ciuda faptului că majoritatea îşi fac bine şi onest meseria (am interacţionat cu sute de jurnalişti din ţară şi vă pot confirma că Argeşul are o presă dintre cele mai profesionalizate şi incisive), cunosc puţini presaci din judeţ care să îşi fi cumpărat măcar un apartament exclusiv din ceea ce au scris.
De partea cealaltă, se află un gheorghe boţârcă (în cazul de faţă, e substantiv comun, de aceea îl scriu cu litere mici) care, o dată ajuns în fruntea unei comunităţi, nu a făcut altceva decât să să facă bani cu nemiluita pe spatele cetăţenilor. Cine este din Topoloveni poate confirma că acest individ a ajuns proprietar, în acte sau prin intermediar, a peste 50% din spaţiile comerciale din oraş, peste zeci de hectare de teren intravilan sau în imediata apropiere a oraşului… Nici musca nu mişcă fără aviz de la Boţârcă, pe teritoriul oraşului Topoloveni. De aceea, cel mai cunoscut produs de acolo, la nivel naţional, după celebrul magiun este tocmai baronaşul nostru.
După cum am scris mai sus, jurnaliştii au dreptul şi trebuie să informeze publicul cu privire la ceea ce se întâmplă în comunităţile lor. De două decenii, avem o administraţie care ar trebui să fie guvernată de transparenţă decizională, de o bună comunicare cu presa şi cu omul obişnuit. Boţârcă, probabil, ar abroga şi legea 544/2001, cea privind accesul la informaţiile de interes public. Probabil, dacă ar fi vreun Stalin, ar şi suprima ceva presaci care au scris, de-a lungul timpului, despre activitatea sa ,,administrativă’’.
Nu ştiu dacă această înmulţire este neapărat una absolută sau relativă, adică dacă jurnaliştii i-au depăşit ca număr pe politicieni pentru că mulţi dintre cei din urmă au fost săltaţi de DNA… J
Unii dintre aleşii noştri îi dispreţuiesc pe jurnalişti, chestie care derivă din primele două puncte de mai sus. Mulţi dintre politicieni îi privesc pe jurnalişti ca pe nişte cerşetori, atunci când se folosesc de unii dintre ei să îşi promoveze sau să îşi menţină imaginea, însă atunci când ajung subiect negativ de presă, tot ca pe nişte cerşetori, dar ,,ordinari’’.
Este un adevăr trist în presă, cel puţin cea locală, în care activez de un deceniu: multe publicaţii depind, financiar, de politicienii locali sau de instituţii ale statului, care oferă contracte de publicitate tocmai pentru promovarea mediatică a unor şefi sau partide.
Credeţi că patronii de ziare nu ar renunţa bucuroşi să pupe vreun boţârcă dacă firmele locale ar fi atât de prospere încât să îşi poată face promovare? Cred că nu… Din păcate, dacă răsfoim ziarele locale, o să observăm că majoritatea machetelor publicitare aparţin unor firme de partid sau ale unora abonate la lucrările cu statul (în majoritatea cazurilor, sunt aceleaşi). Ca într-un cerc vicios, potenţialii publicitari apolitici sunt decapitalizaţi tocmai de publicitarii politici, prin licitaţii trucate, obţinerea de lucrări prin încredinţare directă etc, firme de casă care au grijă ca politica ziarelor pe care le finanţează să fie una ,,corectă’’ pentru un partid sau altul. Problema pentru unii dintre politicieni este faptul că, deşi în ultimii 10 ani, numărul jurnaliştilor a scăzut, cel al redacţiilor a crescut, în special datorită online-ului. Şi, cât ai fi tu primar, firmă de partid sau partid care vrei să te pui bine cu presa, e cam greu să îi mulţumeşti chiar pe toţi. Urmarea? Unii tot vor scrie despre tine, la un moment dat, cât de corupt, de impostor şi de nesimţit eşti!
De aici, nu mai este decât un pas până când Gheorghe Boţârcă o să îşi arate nemulţumirea că ,,ne-am înmulţit’’.
Dan Badea