Acasă / SOCIAL / Iranul zi de zi, văzut de un piteştean

Iranul zi de zi, văzut de un piteştean

Conform multor agenţii internaţionale de presă, Iranul, alături de Coreea de Nord, reprezintă una dintre cele mai periculoase ameninţări la adresa civilizaţiei occidentale. Dacă la nivelul guvernelor lucrurile sunt, uneori, destul de complicate, nu aşa ceva se poate spune despre mentalitatea iranianului simplu, care respinge xenofobia, este primitor şi a reuşit să integreze cu bine civilizaţia europeană în tradiţia persană (perşii/iranienii nu sunt arabi, ci indo-europeni, chiar dacă au religie musulmană).
În ciuda faptului că majoritatea dintre noi ştim despre Iran, fiind influenţaţi de agenţiile internaţionale de presă, că nu este deloc o ţară prea prietenoasă cu europenii, acest lucru îl infirmă chiar un piteştean. Mihai Cernătescu (35 de ani) a locuit în Iran aproape 10 ani! În această ţară din Orientul Mijlociu, tânărul a urmat un curs de Master şi, ulterior, Doctorat în Istoria Islamului, la Universitatea din Teheran. O vreme a colaborat şi cu Ambasada României la Teheran, pe probleme de cultură şi de educaţie. Întors în ţară anul trecut, acesta predă limba şi cultura persană la Facultatea de Litere a Universităţii Piteşti, a organizat mai multe expoziţii şi simpozioane prin care a dorit să prezinte Iranul într-o lumină corectă şi este colaborator al unei agenţii de presă de la Teheran. Despre Iran tânărul piteştean are numai cuvinte de laudă: oamenii sunt foarte prietenoşi, foarte culţi-având un sistem de învăţământ care poate rivaliza oricând cu cel britanic iar istoria persanilor este una dintre cele mai vechi de pe Mapamond. Zilele trecute, am realizat cu Mihai un interviu prin care am dorit să aflăm cât mai multe despre viaţa iranienilor de rand.
Când şi cum ai luat contactul cu Iranul?
Contactul direct l-am luat după ce am terminat studiile de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi apoi masterul în Studii Internaţionale. Am mers apoi la Teheran, în Iran în anul 2003 şi mi-am continuat studiile acolo. Am lucrat mult înainte pentru a ajunge acolo. A fost greu să obţin o bursă, mi-au trebuit aproape 3 ani de zile să reuşesc.
Care au fost primele impresii? Civilizaţia iraniană este diferită de cea europeană. Cum au arătat, practic, primele tale zile acolo?
A fost oarecum diferit de ce îmi imaginam, în toate segmentele vieţii. Eu am fost luat sub aripa protectoare a Ambasadei României la Teheran şi au avut grijă de mine. Am fost practic, oaspetele lor pentru o săptămână, dar din momentul în care ieşeam pe poarta ambasadei, totul era diferit. În primul rând, vestimentaţia oamenilor era cu totul diferită. Aveam nişte aşteptări, dar a fost ceva nou pentru mine. În al doilea rând, comportamentul era diferit. Când mergeam cu autobuzul, prin faţă urcau bărbaţii, iar prin spate femeiile. Erau multe lucruri pe care le ştiam, însă abia când le-am văzut cu ochii mei am rămas un pic pe gânduri. Şi din punctul de vedere al măncării, diferenţele sunt destul de mari.
Ce tip de mâncare ai consumat acolo?
Pentru musulmani, carnea de porc este interzisă, datorită religiei şi cred eu, datorită faptului că Iranul este o ţară preponderent fierbinte. Să consumi carne de porc pe asemenea temperaturi îţi va afecta organismul. Am mâncat în principal carne de oaie, foarte bine gătită, pentru că iranienii o pregătesc destul de bine. Am mâncat deci, carne de oaie, de pui, peşte, carne de vită şi capră.
Ce ţi-a lipsit cel mai mult la România şi mă refer aici la modul de viaţă?
Cel mai mult mi-a lipsit stilul de distracţie, spre deosebire de România, unde mai ieşi cu prietenii la o discotecă, în public. Au şi iranienii un fel de petreceri, dar sunt toate în mediul privat. Au şi ei, însă, un fel de baruri, dar nu se consumă băuturi alcoolice, ci sucuri de fructe, cafele sau ceaiuri. Pot să spun că mi-a mai lipsit litoralul aşa cum îl avem noi. Iranienii, în momentul în care se duc la mare, într-o parte a plajei sunt femeile, iar în altă parte, bărbaţii. Aşa ceva nu se întâmplă la noi.
Vreau să te întreb de interacţiunea cu civilizaţia iraniană. Toată lumea vuieşte că Iranul este o ameninţare pentru Israel, pentru Occident. Cum te-ai descurcat ca şi cetăţean al Uniunii Europene?
Nu numai că m-am descurcat, dar am avut şi avantaje pentru faptul că am fost străin. Iranienii sunt un popor extrem de primitor, de cult şi de deschis faţă de străini. Ei simt nevoia că trebuie să dovedească faptul că nu sunt aşa cum îi prezintă presa internaţională. Eu nu văd Iranul ca pe o ameninţare, pentru că ţara abia a trecut printr-un război, cel dintre Iran şi Irak, din anii 80. E absurd să spună cineva că această ţară îşi doreşte un război, mai ales o conflagraţie cu arme atât de periculoase, nucleare sau chimice. Sunt oameni pe stradă care încă poartă semnele atacurilor chimice din confruntarea cu Irakul. Un alt război este ultimul lucru pe care şi-l doresc iranienii.
Fiind o ţară musulmană, iranienii nu au conflicte cu creştinii, cu evreii?
Nu există aşa ceva. Dimpotruvă, sunt unele minorităţi religioase, recunoscute de stat, care au mai multe drepturi decât majoritatea musulmană. Toate cultele religioase au reprezentanţi în Parlamentul Iranului. Creştinii au şi ei reprezentanţi. Ca şi în România, de altfel, unde minoritarii au reprezentanţi în Parlamentul nostru.
Cum arată o zi obişnuită în Iran?
Dimineaţa este ca la noi, forfotă, îmbulzeală, aglomeraţie, poluare, în principal în Teheran. Au şi ei orele de vârf, în jurul orei 15, 16, când termină schimbul unu şi începe schimbul doi. Toată familia mănâncă micul-dejun acasă, fiind principala masă a zilei. Se consumă pâine, ceai, brânză şi nucă, eventual şi o omletă. Acolo sunt puţine femei care lucrează, în principal femeia este casnică, are grijă de copii, pregăteşte masa şi tot aşa. Când bărbatul vine acasă, este aşteptat cu prânzul, atunci când toată familia se strânge în jurul mesei. la fel şi seara. În weekend, iranienii vizitează foarte mult, ies în parc, vizitează prietenii, rudele.
În Iran se ascultă muzică occidentală, gen hip-hop, rock…?
Legat de muzică, iranianul ascultă, în principal muzică iraniană, persană. Se ascultă mai puţin muzica britanică, franceză. Se ascultă şi multă muzică arabă. Ei înţeleg limba arabă, la fel cum înţelegem noi muzica italiană. În procent de 70 %, ei ascultă muzica persană, dar au şi ei genurile de muzică uşoară, nu numai tradiţională, hip-hop. Însă acest hip-hop este axat mai mult pe versuri şi pe mesajul social pe care melodiile îl transmit.
Mesajele din melodiile hip-hop au, de obicei, un caracter protestatar. Nu există o cenzură? Se folosesc cumva şi cuvinte vulgare?
În limba română sunt foarte multe cuvinte vulgare, spre deosebire de limba persană. În Iran se aud foarte rar înjurături la metrou, pe stradă, dar se mai întâmplă. De obicei, muzica a cărei versuri conţine limbaj vulgar sau de protest nu are cum să apară pe piaţă. Nu vei putea vedea în magazinele din Iran CD-uri cu muzică cu limbaj vulgar. Celor care ascultă şi comercializează aşa ceva nu le rămâne decât piaţa neagră.
Cât ai stat în Iran, ai avut acces la internet nerestricţionat?
Internetul în Iran este semi-cenzurat. În România, internetul este foarte bun şi ca viteză, dar şi ca libertate. Acele pagini ale organizaţiilor, fie ele de media sau politice, care lovesc în imaginea Iranului sunt blocate, filtrate. Mai sunt restricţionate paginile agenţiilor de presă care transmit în mod frecvent un mesaj negativ la adresa Iranului. Este vorba de agenţiile care susţin ideile israeliene. Facebook-ul este restricţionat. Însă nevoia naşte soluţia. Unii folosesc acele proxy-uri care îţi modifică IP-ul şi poţi astfel să accesezi orice pagină de internet.
Pe internet se găsesc filmuleţe cu execuţii oribile în public pentru diferite delicte. Ai avut parte să asişti la aşa ceva?
Eu nu am văzut aşa ceva. Nu se mai taie mâna pentru furturi. Pentru delictele uşoare, acuzatul, după ce i se dovedeşte vina, este biciuit, dar nu în aşa fel încât să îi afecteze organele interne, ci doar să înţeleagă că a greşit. În caz de viol, familia fetei violate poate lua decizia dacă acuzatul va fi condamnat la moarte sau dacă se acceptă o înţelegere, fie financiară, fie se va căsători cu fata violată. Pentru traficul de droguri, crimele în serie, pedofilia, pedeapsa este cea cu moartea. Nu numai Iranul aplică pedeapsa capitală, ci şi SUA… Mi se pare normal ca pentru nişte crime oribile să se aplice această pedeapsă.
Ce se întâmplă dacă intri cu alcool sau consumi alcool în Iran?
La intrare în Iran, recipientele cu lichide sunt verificate, iar dacă se constată că este alcool, sticla sau recipientul va fi confiscat. Interdicţia pentru băuturi alcoolice se aplică numai dacă bei în public. Nu ai voie să bei în public, chiar dacă eşti creştin. Dacă bei în public, vei fi luat de miliţie şi amendat, dar nu există pedepse cu bătaia sau altceva.
Dar cum îşi poate procura un creştin băuturi alcoolice în Iran?
De la cineva, care cunoaşte pe cineva, care cunoaşte pe altcineva. Vei suna pe cineva, care va trimite pe cineva cu o motocicletă care îţi va lăsa o pungă neagră, vei achita şi aşa vei face rost de băuturi alcoolice.
Te rog, enumeră trei lucruri pentru care merită să mergem în Iran, atât ca turişti, cât şi ca posibili angajaţi.
Din păcate, locurile de muncă pentru români se obţin din ce în ce mai greu. Înainte, relaţiile dintre români şi iranieni erau de invidiat. Acum, aceste relaţii cu Orientul Mijlociu s-au pierdut. Este din ce în ce mai greu pentru un român să lucreze acolo, nu din cauză că românii nu ar fi pregătiţi profesional, pentru că ei sunt, însă nu mai sunt firme internaţionale interesate de atragerea forţei de muncă din România. Din punct de vedere turistic, cele trei motive ar fi: În primul rând, în Iran este vorba de leagănul civilizaţiei, de cetatea Persepolis, de ruine ale unor vechi oraşe persane. În Iran se află cel mai mare zigurat, asta ca să dau un exemplu. Pentru un arheolog ar fi visul unei vieţi să ajungă să vadă Iranul, să viziteze vestigiile Imperiului Persan. Şi în perioada medievală, această ţară a avut o evoluţie culturală extrem de valoroasă şi de bogată. Putem spune că Iranul este capitala religiei musulmane shia, pentru că ei au această religie. Cum noi suntem creştini, dar şi ortodocşi, aşa, iranienii sunt musulmani, dar şi şiiţi. Acesta este un al doilea motiv pentru care Iranul merită vizitat, fiindcă este capitala şiismului. Aş mai putea recomanda Iranul pentru deschiderea şi căldura oamenilor, a oamenilor simpli care doresc să-şi arate cultura bogată a acestei ţări.
Cum ne privesc iranienii pe noi, românii?
În primul rând, Iranul este o ţară cultă. Având în vedere că relaţia dintre România şi Iran a fost una de amiciţie, iranienii ne privesc cu afecţiune. Ţara noastră este privită foarte bine. Un iranian la vârsta de 50 – 60 de ani va şti cu siguranţă cine este Nadia Comăneci. Se mai ştie de regizorul Sergiu Nicolaescu, pentru că filmele lui, în special cele cu comisarul Moldovan au rulat în cinematografele iraniene. Toată lumea ştie de Hagi sau de Mutu. Asta pentru că iranienii sunt fani înfocaţi ai fotbalului. Până în 1989, România ainvestit foarte mult în Iran. Românii au construit chiar şi o fabrică de tractoare acolo. Chiar şi acum, orice fermier care posedă un tractor românesc nu se poate decât mândri, pentru că erau ieftine şi bune calitativ.
În prezent, predai la Facultatea de Litere de la Universitatea din Piteşti. Sunt atraşi studenţii de limba şi cultura iraniană?
Sunt foarte mulţi curioşi, cei care ar dori să înveţe, iar în timp te loveşti de dificultăţi, trebuie să renunţi la parte din timpul liber, iar acest lucru îi face pe studenţi să renunţe la aceste cursuri. Este o limbă destul de dificilă, limba persană. Cursul pe care îl predau este unul opţional, nu pun absenţe, nu dau note. Anul trecut, totuşi, din 15 studenţi cu care am ţinut cursurile de limba persană, cinci au absolvit cu brio.
Ai sesizat cumva că iranienii ar fi atinşi de globalizare?
Ar fi trebuit să fiu orb să nu observ semnele globalizării. Iranul este o ţară atât de dezvoltată cultural, dar care va pierde enorm din cauza globalizării, îşi va pierde obiceiul, tradiţiile şi chiar şi gustoasa bucătărie. Apar fast-food-uri, pizza, hamburger. În Teheran, spre exemplu nu mai vezi oameni îmbrăcaţi în costume tradiţionale, ci în blugi. Cu toate acestea, Iranul este înclinat mai mult către tradiţie decât noi, românii, ceea ce e de înţeles pentru că, iranienii au mai mult de pierdut. Pierderile Iranului, odată cu globalizarea sunt mari şi ce e mai grav, este că sunt irecuperabile.
Se ştie că Iranul reprezintă unul dintre inamicii Statelor Unite ale Americii. Cu toate acestea, cum privesc iranienii cultura americană şi SUA, în principal? Şi mă refer la iranienii simpli, nu din conducerea ţării.
Omul de rând din Iran nu va avea niciodată conflict cu omul de rând din SUA. Iranul este o ţară prietenă. Problemele şi tensiunile care există între ţări sunt din cauza liderilor politici ai acestora. Conflicte ar putea exista, mai degrabă între iranieni şi israelieni. Singura ţară care nu a fost recunoscută de iranieni a fost Israelul. Repet, iranienii sunt nişte oameni foarte primitori. Nu o singură dată mi s-a întâmplat să fiu recunoscut după accentul meu că sunt străin şi de multe ori, am avut şi beneficii. Vânzători simpli din magazin îmi ofereau o reducere mică, dar simbolică. Am cunoscut prieteni iranieni care spuneau că după studii vor să meargă în Statele Unite, să viziteze, să vadă Statuia Libertăţii, ceea ce, bineînţeles că pare incredibil.
Dan Badea, Cristian Toma
Th.pr.foto : Mihai Neacsu

Despre Administrator

Citeşte şi ...

IMG-20200917-WA0006

Un jandarm argeșean aleargă pentru o cauză nobilă

Lasă un răspuns

Please add a post. Powered by Announcement Bar